Lecție demonstrativă LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

 

SUBIECT  DEMONSTRATIV

 

  1. ROMANUL INTERBELIC OBIECTIV

 

3.2. ENIGMA OTILIEI de G.Călinescu

 

3.2.1. Tema și viziunea despre lume

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un roman studiat.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;

– prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două episoade/ secvenţe narative;

– sublinierea a două elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);

G.Călinescu a fost unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari din cultura română, de asemenea romancier, poet, dramaturg și eseist.

Enigma Otiliei este, din punct de vedere cronologic, cel de-al doilea roman al său, primul fiind Cartea nunții, iar următoarele, Bietul Ioanide și Scrinul negru.

În romanul Enigma Otiliei, tema feminității, la care se referă chiar titlul, se împletește cu tema erotică, dar și cu tema paternității și cu tema moștenirii, caracteristice romanului balzacian.

Enigma Otiliei este un roman realist, de tip balzacian. Modelul balzacian presupune perspectiva obiectivă a unui narator obiectiv, omniscient, personaje tipice reprezentând caractere, indici spațio-temporali preciși, veridicitate și o importanță deosebită acordată factorilor economici și sociali.

G.Călinescu scrie roman balzacian la o sută de ani după Balzac, când alți romancieri români luau ca model creatori contemporani lor din literatura universală, precum Proust, Gide sau Joyce. Călinescu era însă de părere că tipul de roman balzacian este o etapă obligatorie în evoluția oricărei literaturi. Dat fiind că între literatura română și cea europeană existase un decalaj important și că literatura română nu realizase până atunci romane balzaciene cu adevărat reprezentative, Călinescu dorește să suplinească această lacună scriind un asemenea roman pentru ca dezvoltarea în continuare a acestei specii literare în cultura românească să nu fie lipsită de fundamentul necesar.

Caracterul balzacian este vizibil încă din incipitul romanului. Ca și Balzac, G.Călinescu prezintă mai întâi orașul, apoi cartierul, strada și, în cele din urmă, personajul. Indicii spațio-temporali sunt prezentați încă de la început: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece”, pe strada Antim. Naratorul omniscient prezintă identitatea personajului pe care îl caracterizează mai întâi prin fizionomie și prin vestimentație. Balzac acorda și el o deosebită atenție fizionomiei, din care deducea caracterul, sub influența frenologiei, o pseudo-știință răspândită în vremea lui.

Felix este caracterizat de la început prin vestimentație și fizionomie. Uniforma de licean îi indică statutul, iar pletele îi dădeau un aspect feminin. Nasul drept sugera voința puternică.

O altă tehnică narativă specifică romanului realist de tip balzacian este expozițiunea ce reunește, sub un anumit pretext, personajele principale, pentru ca naratorul să le poată prezenta de la început cititorilor. În Enigma Otiliei, acest pretext este constituit de jocul de table și de cărți. Personajele întâlnite cu această ocazie de Felix în casa lui Costache Giurgiuveanu (Aglae, Aurica, Pascalopol) sunt și ele caracterizate de la început prin fizionomie și vestimentație.

În construcția personajelor, Balzac preia modelul din clasicism, în care acestea sunt tipice din punctul de vedere al trăsăturilor de caracter (avarul, ipocritul etc.). Scriitor realist, Balzac le adaugă acestor personaje o dimensiune socială, încadrându-le în mediul în care trăiesc și de care sunt influențate. La fel procedează și G.Călinescu.

Titlul Enigma Otiliei i-a fost sugerat de editor din rațiuni comerciale. Dar acest titlu reflectă și o temă esențială a romanului: condiția femeii, întrucât enigma Otiliei este însăși enigma feminității, după cum afirma chiar G.Călinescu.

Otilia este o enigmă pentru Felix și pentru Pascalopol, deoarece, deși îl iubește pe primul, se căsătorește cu al doilea. Cheia enigmei o oferă chiar Otilia, dezvăluindu-și concepția despre viață într-un dialog final cu Felix. Ea consideră că rostul femeii este să placă bărbatului și că o femeie începe să îmbătrânească la 30 de ani, având de trăit cu adevărat doar câțiva ani. Ea își dorește să trăiască din plin această perioadă, să cutreiere lumea și să-și satisfacă toate capriciile, dar nu vrea să fie o piedică pentru Felix, nu vrea să stea în calea realizării idealului acestuia de a deveni un medic și un om de știință celebru. Ea se mărită cu Pascalopol pentru că acesta îi poate oferi, datorită situației lui materiale, viața pe care ea și-o dorește. De asemenea, bărbatul matur îi dă un sentiment de siguranță, de protecție, reprezentând, pentru ea, și un substitut al tatălui, de care fusese lipsită.

Concepția Otiliei despre feminitate, care este și aceea a autorului, reflectă mentalitatea epocii de la începutul secolului al XX-lea, când se petrece acțiunea romanului. Atunci femeile aveau arareori o profesie, iar viața lor socială depindea de soț.

Tema paternității este o constantă a creației lui G.Călinescu, ea apărând în toate romanele sale. La Balzac, paternitatea este tema centrală a romanului Moș Goriot. În Enigma Otiliei, care inițial ar fi trebuit să se intituleze Părinții Otiliei, majoritatea personajelor se erijează în părinți ai orfanei Otilia, adică se comportă ca și cum ar fi părinții ei. Costache Giurgiuveanu are față de ea sentimente paterne, deși îi este doar tată adoptiv, dar aceste sentimente intră în conflict cu avariția lui și cu caracterul său influențabil în raport cu Aglae. Astfel, el întârzie să treacă banii pe numele Otiliei, în ciuda intervenției lui Pascalopol, iar pentru casa pe care i-o construiește cumpără, din zgârcenie, materiale ieftine și de proastă calitate.

Pascalopol, care o cunoaște pe Otilia de mică, nu reușește să discearnă cât este dragoste paternă și cât, dragoste virilă, în sentimentele lui față de ea. Pascalopol întruchipează, compensatoriu, imaginea tatălui, oferindu-i protecție cu tact și cu delicatețe și asigurându-i mijloace pentru ca ea să-și poată satisface capriciile.

Aglae se comportă cu Otilia ca o mamă vitregă ce o consideră o concurentă a fiicei ei, Aurica.

Tema moștenirii scoate în evidență o viziune sumbră asupra oamenilor care pun lăcomia de bani mai presus de orice alte sentimente. Pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu se luptă clanul Tulea, condus de Aglae, și din care face parte și Stănică Rațiu. Clanul Tulea vânează moștenirea lui Costache fără niciun scrupul și fără nicio preocupare pentru soarta rudei lor. Când Costache suferă primul atac cerebral, Aglae și familia ei îi ocupă casa „manu militari” (militărește), veghind să nu dispară niciun obiect. Ei încearcă, printr-un medic corupt, prieten al lui Stănică, să-l declare pe Costache iresponsabil, pentru a-l pune sub interdicție și a-i administra ei averea. În cele din urmă, Stănică, obținând prin furt banii lui Costache, divorțează de Olimpia, fiica Aglaei și a lui Simion.

Formula balzaciană adoptată de G.Călinescu și care corespunde concepției sale despre roman ca „scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experienţă” este perfect adecvată temelor abordate, prin care scriitorul prezintă, într-un mod veridic, lumea burgheziei bucureștene dinaintea Primului Război Mondial, dar și tipuri umane cu valabilitate universală.

În concluzie, Enigma Otiliei este un roman interbelic, realist, de factură balzaciană, obiectiv, care tratează tema feminității, tema erotică, tema paternității și tema moștenirii, viziunea despre lume fiind caracteristică începutului de secol XX în ceea ce privește statutul femeii în societate, dar vizând și tipurile general-umane, considerate aceleași, indiferent de perioada istorică în care trăiesc.

 

ÎNTREBĂRI

 

Bifați răspunsul corect dintre cele patru variante.

1. Acțiunea romanului "Enigma Otiliei" se desfășoară la:
  1.  
  2.  
  3.  
  4.  

2. Otilia consideră că o femeie începe să îmbătrânească la:
  1.  
  2.  
  3.  
  4.  

3. În finalul romanului, Otilia se căsătorește cu:
  1.  
  2.  
  3.  
  4.  

4. Banii lui Costache Giurgiuveanu sunt furați de:
  1.  
  2.  
  3.  
  4.  

Adaugă în coș